***

***

tabletopandflowers

„Printr-un zâmbet oamenii devin pur şi simplu mai frumoşi. Fii motivul pentru care cineva zâmbeşte astăzi. Bucurați-vă de oamenii din jurul vostru, de voi cei compleţi și frumoși, de clipele minunate care nu se mai întorc niciodată! Povestea de iubire e sfântă și nu are sfârșit. E tot ce contează în viaţă. Iubiți mult și fiți ambasadorii iubirii acolo unde sunteți! Un om poate iubi de cel puțin atâtea ori cât spune că nu mai poate iubi. Astăzi am învățat că Iubirea niciodată nu se sfârșește, ci se transformă…”

Hrisostom Filipescu

Frumoasele mele

Frumoasele mele

11119379_855921244479312_679384995_n 11164051_855921267812643_158094815_n 11178557_855921264479310_779668734_n 11180172_855921231145980_1510435825_n 11185781_855921234479313_187331096_n 11186309_855921167812653_1397376160_n 11195282_855921224479314_1587292305_n 11198488_855921144479322_929522577_n 11198892_855909501147153_1986600861_n 11198944_855921207812649_11640924_n 11199024_855921124479324_145974671_n 11208840_855921191145984_237581233_n

Trece timpul… parca zboara….iar eu nu mai am nimic de zis in blog, parca nu mai reusesc sa mai leg 2-3 propozitii… poate nici nu mai e nevoie, ma bucur de viata asa cum este ea, nu mai simt nevoia sa mai povestesc nimic, cu nimeni…. m-am simtit tentata, recunosc, sa inchid acest capitol din viata mea, blogul…. dar apoi m-am gandit, de ce? aici sunt multe amintiri dragi sau mai putin dragi, dar tot ale mele sunt… chiar daca nu mai simt nevoia sa povestesc in cuvinte, din cand in cand, voi mai posta poze cu imagini din gradina, de prin ghivecele cu  flori,, daca voi mai avea timp sa mai cos una-alta, si imagini cu lucrul de mana in progres….  Un weekend binecuvantat!

Hristos a inviat!

Hristos a inviat!

e05_186379711 sf pasti 945231_452294548190015_704904315_n easter-eggs-in-a-basket-wallpapers_17861_1024x768

Paştele este unul dintre cele câteva momente de peste an când ne oprim puţin din agitaţia vieţii de zi cu zi şi ne privim sufletele…. Ne amintim şi medităm la cuvinte precum: credinţă, speranţă, lumină, iertare, încredere, răbdare… Ne gândim la un sens al vieţii şi la un nou început… Ne propunem să fim mai buni şi mai îngăduitori cu semenii noştri… Să le acordăm mai multă atenţie… Să le umplem viaţa de bucurie şi să-i sprijinim ca să-şi îndeplinească dorinţele… Reunim întreaga familie, ne jucăm cu copiii noştri, ne vizităm părinţii, prietenii, facem planuri de vacanţă….
Fie ca Sfânta Sărbătoare a Paştelui să vă aducă vouă şi celor dragi sănătate, pace şi linişte, să vă lumineze sufletul şi viaţa, ocrotindu-vă casele!

Hristos a inviat! Adevarat a inviat!

De dor… si ciuda

De dor… si ciuda

Plantele din gradina au explodat pur si simplu in verde, cred ca le era si lor dor de alta culoare decat cenusiul iernii. Au inflorit narcisele, nu le-am pozat pentru ca sunt suparata pe ele. Eu nu am plantat ce a inflorit… sau mai bine zis, nu a inflorit ce am plantat… frumusele, insa slabute calitativ fata de ce era pe plic.

Azi am avut mai mult timp pentru  plantutele mele. Fiecare clipa petrecuta in „gradina” mea este o incantare, un bobocel nou, o floare, un pui iesit unde nu ma astept sau o violeta ce tocmai s-a trezit…

****

****

picturadedonaldzolan_7cd4a7c218dc38

„O lume atinsă de depresie e o lume lipsită de bucurie şi dragoste. E o lume alienată şi însingurată, o lume urâtă, care şi-a pierdut reperele, în care s-a pier­dut dimensiunea verticală şi în care omul se des­fă­­şoară numai pe orizontala existenţei, într-o diver­sitate infinită şi goală. E o lume care nu mai are nimic de spus. O lume goală de Dumnezeu, în care bucuria e confundată adesea cu plăcerea. Or, bucuria ade­vă­rată ţine de resorturi mult mai profunde, e împlinirea de­pli­nă a rostului tău ca om şi e strâns legată de îna­intarea în viaţa spirituală. Depresia apare atunci când oa­me­nii nu-şi înţeleg destinul, menirea lor pe acest pământ.”

~~Pr Pantelimon de la Man Oasa~~

La multi ani!

La multi ani!

1924865_700432309979376_197416595_n

La Multi Ani tuturor Fetelor, mici si mari, sa aveti sufletele primavaratice si colorate, intocmai ati fost create, sa infloriti mereu si cu dragoste sa acoperiti tot ce va inconjoara.

O primavara cat mai frumoasa,binecuvantata cu bucurie, implinire, sanatate, iubire si intelegere! La multi ani tuturor femeilor, mamelor si bunicilor! Sa fiti iubite si la multi ani fericiti alaturi de cei dragi!

Cantec Femeiesc – de Adrian Paunescu

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei langa femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste „ele” ce slujesc pe „ei”.
Ei neglijenti,iar ele foarte calme
Ei incurcand ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Si-n fond,ce fac femeile pe lume?
Nimic maret,nimic impunator,
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad,imbatranesc si nu mai pot.
Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele maine eu voi fi,
Ce facem noi,femeile? Nimica,
Decat curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile in viata
Dar e si imposibil fara noi…

Rugaciunea florilor

Rugaciunea florilor

0319754

Plăpând ,ghiocelul, ieşind din zăpadă,

Striga: „Tatăl nostru” ,ca lumea sa-l vadă.

Care eşti in ceruri„, şopti floarea-soarelui

Şi-un val de lumină căzu pe răzoare.

Smerit, busuiocul ,când vântul îl mană

Şi-i scutură roua „Sfinţească-se„- ngână.

Când ” numele-Ţi ” spune trist ochiul-de-bou

Nu ştiu de-a fost şoaptă sau numai ecou.

Albastră ca cerul ,o nu-mă-uita

Spune: „Ĩmpărăţia să fie a Ta„.

Si facă-se voia” Suspin-o camee

Călcată-n picioare pe alba alee.

Când nuferii-n lacuri văd stele că sunt,

Şoptesc: „Cum e-n ceruri aşa pe pămant.”

Si grâul, când moara vuieşte intr-una

A zis: „Pâinea noastră cea de totdeauna„.

Iar nalba si gura -de-leu, amândouă,

La fel, rugătoare, răspund: „Da-ne-o nouă!”

Cu gândul la fluturi stau rozele-n glastre

Şi spun: „Iartă noua Greşelile noastre„.

Precum noi iertăm greşiţii„, încet,

Răspunde garoafa, uscată-n buchet.

Şi crinii, podoaba Fecioarei cinstite,

Şoptesc: „Nu ne duce pe noi in ispite„.

Iar spinii, ce-odată Marturii- Ii purtară

Si ne izbăveşte de rele” – oftară.

Si vântul porneşte ecoul divin,

Cu freamăt, pădurea răspunde: „Amin!”.

~~Alfred Mosoiu~~