De dor… si ciuda

De dor… si ciuda

Plantele din gradina au explodat pur si simplu in verde, cred ca le era si lor dor de alta culoare decat cenusiul iernii. Au inflorit narcisele, nu le-am pozat pentru ca sunt suparata pe ele. Eu nu am plantat ce a inflorit… sau mai bine zis, nu a inflorit ce am plantat… frumusele, insa slabute calitativ fata de ce era pe plic.

Azi am avut mai mult timp pentru  plantutele mele. Fiecare clipa petrecuta in “gradina” mea este o incantare, un bobocel nou, o floare, un pui iesit unde nu ma astept sau o violeta ce tocmai s-a trezit…

****

****

picturadedonaldzolan_7cd4a7c218dc38

“O lume atinsă de depresie e o lume lipsită de bucurie şi dragoste. E o lume alienată şi însingurată, o lume urâtă, care şi-a pierdut reperele, în care s-a pier­dut dimensiunea verticală şi în care omul se des­fă­­şoară numai pe orizontala existenţei, într-o diver­sitate infinită şi goală. E o lume care nu mai are nimic de spus. O lume goală de Dumnezeu, în care bucuria e confundată adesea cu plăcerea. Or, bucuria ade­vă­rată ţine de resorturi mult mai profunde, e împlinirea de­pli­nă a rostului tău ca om şi e strâns legată de îna­intarea în viaţa spirituală. Depresia apare atunci când oa­me­nii nu-şi înţeleg destinul, menirea lor pe acest pământ.”

~~Pr Pantelimon de la Man Oasa~~

La multi ani!

La multi ani!

1924865_700432309979376_197416595_n

La Multi Ani tuturor Fetelor, mici si mari, sa aveti sufletele primavaratice si colorate, intocmai ati fost create, sa infloriti mereu si cu dragoste sa acoperiti tot ce va inconjoara.

Cantec Femeiesc – de Adrian Paunescu

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei langa femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenti,iar ele foarte calme
Ei incurcand ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Si-n fond,ce fac femeile pe lume?
Nimic maret,nimic impunator,
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad,imbatranesc si nu mai pot.
Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele maine eu voi fi,
Ce facem noi,femeile? Nimica,
Decat curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile in viata
Dar e si imposibil fara noi…

Rugaciunea florilor

Rugaciunea florilor

0319754

Plăpând ,ghiocelul, ieşind din zăpadă,

Striga: “Tatăl nostru” ,ca lumea sa-l vadă.

Care eşti in ceruri“, şopti floarea-soarelui

Şi-un val de lumină căzu pe răzoare.

Smerit, busuiocul ,când vântul îl mană

Şi-i scutură roua “Sfinţească-se“- ngână.

Când ” numele-Ţi ” spune trist ochiul-de-bou

Nu ştiu de-a fost şoaptă sau numai ecou.

Albastră ca cerul ,o nu-mă-uita

Spune: “Ĩmpărăţia să fie a Ta“.

Si facă-se voia” Suspin-o camee

Călcată-n picioare pe alba alee.

Când nuferii-n lacuri văd stele că sunt,

Şoptesc: “Cum e-n ceruri aşa pe pămant.”

Si grâul, când moara vuieşte intr-una

A zis: “Pâinea noastră cea de totdeauna“.

Iar nalba si gura -de-leu, amândouă,

La fel, rugătoare, răspund: “Da-ne-o nouă!”

Cu gândul la fluturi stau rozele-n glastre

Şi spun: “Iartă noua Greşelile noastre“.

Precum noi iertăm greşiţii“, încet,

Răspunde garoafa, uscată-n buchet.

Şi crinii, podoaba Fecioarei cinstite,

Şoptesc: “Nu ne duce pe noi in ispite“.

Iar spinii, ce-odată Marturii- Ii purtară

Si ne izbăveşte de rele” – oftară.

Si vântul porneşte ecoul divin,

Cu freamăt, pădurea răspunde: “Amin!”.

~~Alfred Mosoiu~~

Imi place enorm!

Imi place enorm!

Dedicatie pentru iubita mea mama…  iarta-ma ca de multe ori nu reusesc sa iti arat cat te iubesc!

Versuri:

Refren – Elena:

Mama inca nu ti-am spus,
Ca nimic nu-i mai presus,
Decat insemni tu pentru mine,
Ma cuprinde teama!
Teama c-ai sa pleci, pe meleaguri gri si reci
De langa mine

Strofa I – F.Charm:

Cei mai sinceri ochi si-o fata prea blanda
Palmele ridate, batute de-atata munca
Nu ti-am spus-o mama, dar in inima ta stii
Esti cel mai bun exemplu cand voi avea copii
Prea multi oameni au batut la usa sufletului meu
Dar numai mama a ramas atunci cand mi-a fost mai greu
Am vazut barbati, femei, ce se mananca-ntre ei
Vocea ta imi repeta: mama tu nu fi ca ei!

Pre-refren I – F.Charm:

Nu-i deloc usor,
Mi-e frica de gandul c-odata tu nu vei mai fi!
Anii trec in zbor,
O viata n-ajunge-i prea scurta sa-ti pot multumi!

Pre-refren II – F.Charm & Elena:

Si se-ntreaba ce-o mai fi cu mine,
N-am sunat-o de cateva zile,
Nu-ti fa griji inca sunt bine,
Am sa ma intorc acasa si-o sa fii mandra de mine mama!

Refren

Bridge – Elena:

Mama!
Esti un magic tablou,
Un cuvant cu ecou,
Cel mai mare cadou,
Te port in sufletul meu!

Strofa II – F.Charm:

Trec si saptamani cand uit sa sun,
Grijile pe primul loc le pun
Dar ai o inima atat de mare
Si ma-ntelegi fara suparare
Dar cand bat la usa casei tale,
Imi deschizi , pe fata ta e soare,
Imi pui tot ce ai mai bun pe masa,
Copilul tau e din nou acasa.

Pre-refren I

Refren

Voia lui Dumnezeu

Voia lui Dumnezeu

3512_449536375119598_1164848846_n

Cum ştii dacă vieţuieşti după voia lui Dumnezeu?

Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oareca­re, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumne­zeu, chiar dacă ţie ţi se pare că vieţuieşti după voia Lui.

Cine vieţuieşte după voia lui Dumnezeu, acela nu se în­grijeşte de nimic.

Şi dacă are nevoie de vreun lucru, se predă pe sine în­suşi şi lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu. Şi chiar dacă nu-l dobândeşte, rămâne la fel de liniştit, ca şi cum l-ar avea.

Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtună, nici de tâlhari, de nimic. Şi orice i s-ar întâmpla, el spune: „Aşa i-a plăcut lui Dumne­zeu”. Dacă e bolnav, gândeşte: „înseamnă că am nevoie de boală, altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o”.

Şi aşa se păstrează pacea în suflet şi în trup.

Cine-şi face griji pentru sine însuşi, acela nu se poate preda pe sine voii lui Dumnezeu astfel ca sufletul lui să aibă pace în Dumnezeu.

Dar sufletul smerit se predă voii lui Dumnezeu şi vieţu­ieşte înaintea Lui cu frică şi iubire: cu frică, ca să nu întris­teze cu nimic pe Dumnezeu; cu iubire, căci sufletul ştie cât de mult ne iubeşte Domnul.

“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”

Cateva ganduri scrise in Eclesiastul,de imparatul Solomon

Cateva ganduri scrise in Eclesiastul,de imparatul Solomon

2013Sep11_5293copy
Toate îşi au vremea lor….
Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se împlinesc niciodată.
Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţii tale deşarte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.
Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

Goneşte orice necaz din inima ta şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare
Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”;
până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată după ploaie
până nu încep să tremure paznicii casei şi să se încovoaie cele tari până nu se opresc cei ce macină căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre
până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă când uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit,
te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta; până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor şi până nu se strică roata de la fântână;
până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat….