Ce am invatat?



Când stai de vorbă cu un prieten, cred că sunt două tipuri de întrebări care pot apărea: cele la care eşti sigur că vei primi un răspuns scurt, convenient şi vei putea merge mai departe, fără să ţi se reproşeze că nu-ţi pasă şi probabil oricum cel întrebat nu are chef de stat la poveşti (cum ar fi: – ce mai faci? cum eşti? – bine, multumesc. se poate şi mai bine. tu? – şi eu, da, pe aici, îmi văd de viaţă. – ok, mă bucur că am vorbit, trebuie să plec – da, şi eu, la revedere!). Şi mai sunt întrebările la care nu poţi evita un răspuns sincer – elaborat sau mai puţin (cum ar fi: Ce carte citeşti zilele astea? Ce lecţii ai mai învăţat în ultima vreme? Cum mă pot ruga pentru tine?). Pentru un efect benefic, cele din această a doua categorie se adresează unei persoane care iţi este prieten/ă, într-un ambient plăcut (la o ceaşcă de ceai, cafea sau plăcintă cu mere).


Am fost şi eu întrebată, la rându-mi, de un prieten…. ce lecţii am mai învăţat în ultima vreme, ca să înveţe şi el din experienţa mea, că e mai uşor.

* Am învăţat… că în majoritatea situaţiilor, lucrurile nu sunt doar albe şi negre, ci au şi multe nuanţe de gri.

* Am învăţat că nu ar trebui să judec viaţa pe baza teoriilor, fără să fi experimentat eu însămi ceea ce judec.

* Am învăţat că trebuie să-mi înfrunt problemele, în loc să fug de ele sau să le evit la nesfârşit – chiar dacă asta înseamnă să mă confrunt cu momente umilitoare şi să-mi asum consecinţele – în acest fel am ajuns să descopăr că mândria şi orgoliul meu sunt mult mai mari decât credeam….

* Am învăţat cum e să-ţi vezi visele destrămându-se şi că trebuie să renunţi la ele şi să nu mai priveşti înapoi, dar să mergi înainte şi să ai îndrăzneala să visezi mult mai mult.

* Am învăţat să mă bucur de lucrurile mărunte, chiar dacă nu credeam că aş mai putea măcar zâmbi vreodată….

* Am învăţat cât de nepreţuiţi sunt prietenii… şi cred cu putere că ei sunt picioarele, mâinile, braţele, ochii, urechile şi gura lui Dumnezeu.

* Am învăţat că sunt nimic fără Dumnezeu. Am învăţat că El daruieşte viaţa şi tot El o poate lua. Am învăţat că toate sunt în controlul Lui. Am învăţat că Dumnezeu iţi ia ceva pentru a-ţi dărui ceva mult mai bun. Trebuie doar să dai drumul la ce-ai pierdut şi să primeşti ce-ţi stă înainte.

Şi lista poate continua….

Lecţiile sunt bine primite, devine dificil când primeşti mai multe într-o perioadă scurtă de timp. Vin acompaniate de durere… Dar privind înapoi, durerea pare doar o vagă amintire, iar ceea ce am învăţat mă face mai puternică, mai pregatită pentru lecţii mai dure.

Probabil ceea ce am scris eu nu are o semnificaţie prea mare pentru tine. Dumnezeu ne dă lecţii personalizate, potrivit cu tiparul după care ne-a creat pe fiecare, în mod unic.

Tu ce lecţii ai învăţat în ultima vreme?

Eu invat zilnic cu un ‘mic ajutor’…pe langa decalogul din Sfanta Scriptura, mai am un decalog drept ‘ghid’…

1~Iubeste incet si sigur…
2~Traieste clipa asa cum ai vrea s-o fi trait!
3~Invata sa oferi mai mult decat primesti…
4~Accepta-te asa cum esti, nu cum te vor altii!
5~Vorbeste merreu cu Dumnezeu…este intotdeauna langa tine…
6~Nu gandi, nu vorbi urat despre nimeni!
7~Respecta viata si nu o irosi in van!
8~Ramai un copil mereu!
9~Oricine poate gresi si trebuie iertat…
10~Porneste orice actiune cu speranta!

3 gânduri despre &8222;Ce am invatat?&8221;

  1. frumoase ganduri… si frumoase concluziile la final de „drum” de „durere” de „incercare”. frumos sufletul care si-a gasit calea spre bucurie…..

  2. Eu nu sunt de acord cu toate, poate pentru ca eu de obicei ma impotrivesc la orice, pe urma gandesc si iau ceea ce cred ca pot accepta si nu contravine in vreun fel cu interactia mea cu Dumnezeu.
    Adica de pilda, ''traieste clipa asa cum ai vrea s-o fi trait''. Aici depinde mult de varsta, de experienta, de tot. Aceeasi clipa o privesc diferit la 10 ani distanta. Pot reconsidera unele alegeri din viata care la momentul respectiv pareau admirabile…
    Ceea ce vreau eu sa invat, sa primesc darurile Domnului si sa ma las in mana Sa total. Sa am credinta, nadejde si dragoste. Credinta ca orice cer de la Domnul El imi va da. Nadejdea ca ma voi intoarce ''acasa'' in bratele Sale, acolo unde vreau sa-mi ridic ''comoara''- unde furii nu o ajung, rugina si moliile nu o ataca… Iar dragostea? Am invatat ca sunt atatea fete noi ale sale, ca un diamant cu o mie de fete, de mult pret. Nu cred ca o pot privi in ansamblu decat de undeva de sus. Aici pe pamant vad doar unele fete ale sale. De pilda, de unde stiu eu cat de mult ma iubeste Maica Domnului, sau sfintii?? Si totusi o fac, dar eu aceste fete nu le vad…Poate intrezaresc cateodata luciri rasfrante in alta parte, dar nu le vad asa cum vad dragostea mamei..sau a copilului meu.
    Invatam mereu, invatam ca nimic nu e statornic din ce facem noi, ca nimic nu ramane la fel.
    Te imbratisez cu drag. Domnul sa-ti trimita mangaiere si putere sa treci peste toate si tot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s